CIUFULÍ, ciufulesc, vb. IV. Tranz. A zbârli părul sau barba cuiva. ♦ A trage de păr pe cineva; p. ext. a bate pe cineva (trăgându-l de păr.). – Din ciuf.

CIUFULÍ vb. v. batjocori, ridiculiza, zefle-misi.

CIUFULÍ vb. 1. a (se) zbârli, (pop. şi fam.) a (se) burzului, a (se) zborşi, (Ban., prin Transilv. şi Olt.) a (se) sperli. (I s-a ~ părul.) 2. a (se) părui. (S-au ~ bine.)

ciufulí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciufulésc, imperf. 3 sg. ciufuleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciufuleáscă

A CIUFUL//Í ~ésc tranz. 1) (părul) A face vâlvoi; a zbârli. 2) (fiinţe) A supune unei acţiuni de dezordonare a părului; a zbârli. 3) rar (persoane) A bate trăgând de păr; a părui; a flocăi. /Din ciuf