CIUÍN, ciuini, s.m. Plantă erbacee cu flori albe sau roz, a cărei rădăcină se întrebuinţează în industria textilă, farmaceutică şi alimentară: odagaci, săpunel, săpunăriţă (Saponaria officinalis). – Din tc. çöven.

CIUÍN s. (BOT.; Saponaria officinalis) odagaci, săpunariţă, (reg.) berbecei (pl.), grozdică, juni (pl.), mieluşei (pl.), săpuior, săpun, săpunar, săpunaş, săpunel, săpunioară, săpuniţă, spu-mariţă, văcărică, văcăriţă, buruiană-albă, floa-rea-călugărului, floarea-studentului, flori-albe (pl.), flori-bătăi (pl.), flori-de-sopon (pl.), flori-de-tă-ietură (pl.), iarbă-de-săpun, iarbă-de-soponit, mărarul-calului, rupturi-de-mal (pl.), spuma-ca-lului, (înv.) săpunare, săpunărică.

ciuín s. m., pl. ciuíni

CIUÍN ~i m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, erectă, cu flori albe şi frunze alungite, a cărei rădăcină are diferite întrebuinţări (în industria textilă, în farmaceutică etc.); săpunariţă; colăgaci. [Sil. ciu-in] /<turc. çöven

ciuín s.m. – Plantă, săpunariţă. – Var. ciuien. Tc. çüyen (Şeineanu, II, 138). DAR dă cuvîntul ca înv., dar încă circulă în Munt.