CIUNT, -Ă, ciunţi, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioántă adj.] – Probabil contaminare între ciot şi ciung.

CIUNT adj., s. ciung, (Munt. şi Ban.) ciolac, (Mold.) câş. (Om ~; mână ~; un ~.)

ciunt adj. m., pl. ciunţi; f. sg. ciúntă, pl. ciúnte

CIUN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre părţi ale corpului) Care a fost retezat sau rupt; supus ciuntirii; ciung. 3) şi substantival (despre fiinţe) Care este lipsit de o parte a corpului; fără o parte a corpului. 3) (despre plante) Care are părţi rupte sau tăiate; ciung. /Contaminare dintre ciot + ciung