CIVILIZÁŢIE, civilizaţii, s.f. Nivel de dezvoltare materială şi spirituală a societăţii într-o epocă dată, a unui popor, a unui stat etc., cultură (materială sau spirituală); p. ext. nivel înalt de dezvoltare a unei societăţi. – Din fr. civilisation.

Civilizaţie ≠ barbarie, sălbăticie

CIVILIZÁŢIE s. cultură. (~ unui popor.)

civilizáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. civilizáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. civilizáţiei; pl. civilizáţii, art. civilizáţiile (sil. -ţi-i-)

CIVILIZÁŢI//E ~i f. 1) Nivel de dezvoltare materială şi spirituală, atins de o formaţie social-economică. ~ antică. 2) Nivel înalt de dezvoltare a societăţii. [Art. civilizaţia; G.-D. civilizaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. civilisation

CIVILIZÁŢIE s.f. Nivel de dezvoltare la care se găseşte viaţa socială, materială şi spirituală a unei formaţii sociale sau a unui grup social; stare a vieţii sociale, economice şi culturale a unui popor, a unei epoci etc. ♦ Grad dezvoltat de cultură materială a unui popor, a unei societăţi etc. [Gen. -iei, var. civilizaţiune s.f. / cf. fr. civilisation].