CIZELÁ, cizelez, vb. I. 1. Tranz. A prelucra. a finisa sau a ornamenta cu dalta, cu ciocanul etc. diferite obiecte (de metal) pentru a le da forma sau aspectul dorit. 2. Tranz. Fig. A aduce îmbunătăţiri (de stil, de exprimare) unei lucrări (literare, ştiinţifice); a ciopli. 3. Tranz. şi refl. Fig. A face să capete sau a căpăta deprinderi civilizate, cultură etc. – Din fr. ciseler.

CIZELÁ vb. 1. a şlefui. (~ cu dalta un material.) 2. v. stiliza.

CIZELÁ vb. v. civiliza, cultiva, rafina, stila.

cizelá vb., ind. prez. 1 sg. cizeléz, 3 sg. şi pl. cizeleáză

A SE CIZEL//Á mă ~éz intranz. (despre persoane) A căpăta deprinderi de comportare politicoasă; a deveni manierat; a se ciopli; a se şlefui; a se civiliza. /<fr. se ciseler

A CIZEL//Á ~éz tranz. 1) (mai ales piese metalice) A aduce la condiţiile dorite, perfecţionând prin anume operaţii; a definitiva; a finisa. 2) fig. (texte) A îmbunătăţi prin redactare minuţioasă; a şlefui. 3) A face să se cizeleze. /<fr. ciseler

CIZELÁ vb. I. tr. A lucra, a ciopli, a scobi, a orna cu dalta. ♦ (Fig.) A şlefui; a împodobi, a înfrumuseţa (o operă, o scriere etc.). [< fr. ciseler].