CLÁDĂ, clăzi, s.f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., scr. klada.

CLÁDĂ s. v. grămadă, maldăr, morman, movilă, purcoi.

cládă s. f., g.-d. art. clăzii; pl. clăzi

CLÁD//Ă ~e f. rar Grămadă de obiecte sau de materiale de acelaşi fel; morman. /<bulg., sb. klada

cládă (-ắzi), s.f. – Grămadă, morman, stivă. Sl., cf. bg. klada „grămadă“, rus. kladĭ „încărcătură“ (DAR). – Der. clădărie, s.f. (grămadă, claie; mănunchi, snop); cladără, s.f. (grămadă; mulţime). Cf. Clădi.

cládă (-ắzi), s.f. – Grămadă, morman, stivă. Sl., cf. bg. klada „grămadă“, rus. kladĭ „încărcătură“ (DAR). – Der. clădărie, s.f. (grămadă, claie; mănunchi, snop); cladără, s.f. (grămadă; mulţime). Cf. Clădi.