CLAN, clanuri, s.n. 1. Comunitate gentilică caracteristică comunei primitive, formată din oameni legaţi prin relaţii de rudenie şi de limbă. 2. (Peior.) Clică. – Din fr. clan.

CLAN s. v. bandă.

clan s. n., pl. clánuri

CLAN ~uri n. 1) (în comuna primitivă) Comunitate formată din persoane legate prin relaţii de rubedenie şi de limbă. 2) fig. depr. Grup de oameni întovărăşiţi în vederea unui scop reprobabil; clică; bandă; şleahtă; gaşcă. /<fr. clan

CLAN s.n. 1. Comunitate umană din orânduirea primitivă, compusă din indivizi uniţi prin legături de rudenie şi de limbă; grup de familii înrudite (la scoţieni şi la irlandezi). 2. Mică reuniune de specii vegetale, crescute pe suprafeţe puţin întinse, care tind să se răspândească. 3. (Peior.) Clică, grup, fracţiune. [Pl. -nuri. / < fr. clan, cf. gálic. clan].

CLÁN s. n. 1. grup de familii înrudite la popoarele celtice. ♢ comunitate umană din orânduirea primitivă, formată din indivizi uniţi prin legături de rudenie şi de limbă; gintă, trib. 2. mic grup de specii vegetale, crescute pe suprafeţe puţin întinse, care tind să se răspândească. 3. (peior.) clică. (<fr., engl. clan)