CLANDESTÍN, -Ă, clandestini, -e, adj. Care are un caracter secret, care este făcut în ascuns (fiind oprit de lege). – Din fr. clandestin, lat. clandestinus.

Clandestin ≠ legal, licit

CLANDESTÍN adj. 1. ilegal, secret, (fig.) subteran. (Organizaţie ~.) 2. ilegal, ilicit, nelegal. (Comerţ ~.) 3. v. samizdat. (Publicaţii ~.)

clandestín adj. m., pl. clandestíni; f. sg. clandestínă, pl. clandestíne

CLANDESTÍN ~ă (~i, ~e) Care există (sau acţionează) în taină; ilegal; conspirativ. Organizaţie ~ă. /<fr. clandestin, lat. clandestinus

CLANDESTÍN, -Ă adj. cu caracter secret; ilicit, conspirativ. (<fr. clandestin, lat. clandestinus)

CLANDESTÍN, -Ă adj. Cu caracter secret (fiind oprit de lege); ilicit. [Cf. fr. clandestin, lat. clandestinus].