CLARINÉT, clarinete, s.n. Instrument muzical de suflat, făcut din lemn, în formă de tub lărgit la un capăt şi prevăzut cu găuri laterale care se pot închide şi deschide cu ajutorul unor clape. [Var.: (reg.) clanarét s.n., clarinétă s.f.] – Din fr. clarinette, germ. Klarinette.

clarinét s. n., pl. clarinéte

CLARINÉT ~e n. Instrument muzical de suflat, de forma unui tub lărgit la un capăt, având găuri laterale cu clape, muştiuc şi ancie. /<fr. clarinette, germ. Klarinette

CLARINÉT s. n. instrument muzical de suflat din lemn, cu muştiuc şi ancie simplă, cu clape. (<fr. clarinette, germ. Klarinette)

CLARINÉT s.n. Instrument muzical de suflat, compus dintr-un tub de lemn, cu muştiuc şi ancie simplă şi cu clape. [Var. clarinetă s.f. / < fr. clarinette, it. clarinetto].

clarinét (-te), s.n. – Instrument muzical de suflat. – Var. clarinetă. Mr. clărnetă. Fr. clarinette. – Der. clarinetist, s.m., din fr.