CLARITÁTE s.f. 1. Însuşirea unor obiecte de a fi clare (1); limpezime, puritate. 2. Calitate a sunetelor sau a vocii de a răsuna distinct, precis. 3. Calitate a gândirii, a exprimării, a stilului de a fi clare, desluşite, lămurite. ♢ Loc. adv. Cu claritate = cu precizie; clar, limpede, lămurit. – Din lat. claritas, -atis, fr. clarté.

Claritate ≠ nebulozitate, neclaritate, obscuritate

CLARITÁTE s. 1. desluşire, limpezime. (~ a unei imagini.) 2. v. transparenţă. 3. v. seninătate. 4. v. limpezime. 5. evidenţă, pregnanţă. (Se dezvăluie cu ~.) 6. limpezime, puritate. (~ glasului.) 7. inteligibilitate, limpezeală, limpezime, (livr.) limpiditate, (fig.) transparenţă. (~ celor spuse de cineva.)

claritáte s. f., g.-d. art. clarităţii

CLARITÁTE f. Caracter clar; transparenţă. ♢ Cu ~ limpede; desluşit. /<lat. claritas, ~atis, fr. clarté

CLARITÁTE s. f. 1. însuşirea a ceea ce este clar; limpezime, puritate. ♢ calitate a sunetului sau a vocii de a răsuna distinct. 2. limpezime în gândire, în vorbire; expunere pe înţeles. (<lat. claritas, fr. clarté)

CLARITÁTE s.f. 1. Însuşirea a ceea ce este clar; limpezime, limpeziciune, puritate. ♦ Calitate a sunetului sau a vocii de a răsuna distinct şi precis. 2. Limpezime în gândire, în vorbire, în expunerea ideilor; expunere pe înţeles. ♢ Cu claritate = cu precizie; clar, limpede. [Cf. lat. claritas].