CLAVIATÚRĂ, claviaturi, s.f. 1. Totalitatea clapelor la pian, la orgă, la acordeon, la maşina de scris etc. 2. Totalitatea butoanelor de comandă care pun în funcţiune un mecanism, o maşină etc. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. Klaviatur.

CLAVIATÚRĂ s. 1. (MUZ.) (înv.) tastatură. (~ unui pian.) 2. (TEHN.) tastatură. (~ unor aparate elec-tronice.)

claviatúră s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. claviatúrii; pl. claviatúri

CLAVIATÚR//Ă ~i f. 1) (la unele instrumente muzicale, aparate, maşini de scris etc.) Ansamblu de clape şi de butoane. 2) Totalitate a butoanelor de comandă care pun în funcţiune un mecanism, o maşină etc. [G.-D. claviaturii; Sil. -vi-a-] /<germ. Klaviatur

CLAVIATÚRĂ s. f. 1. sistemul clapelor la orgă, pian, clavecin, acordeon etc. 2. totalitatea clapelor sau a butoanelor de comandă la maşina de scris ori la calculat etc. 3. grup de robinete care deservesc conductele legate la o pompă, la un rezervor. (<germ. Klaviatur)

CLAVIATÚRĂ s.f. Sistemul clapelor şi al butoanelor de ton la orgă, la pian, la acordeon, la aparatele de radio, la maşina de scris etc. [Pron. -vi-a-, pl. -ri. / < germ. Klaviatur].