CLAVÍCULĂ, clavicule, s.f. Fiecare dintre cele două oase anterioare ale centurii scapulare care (la mamifere) se articulează cu sternul si cu omoplatul. – Din lat. clavicula, fr. clavicule.

CLAVÍCULĂ s. (ANAT.) (prin Transilv.) puntea-umă-rului.

clavículă s. f., g.-d. art. clavículei; pl. clavícule

CLAVÍCUL//Ă ~e f. Fiecare dintre cele două oase anterioare ce se articulează cu omoplaţii şi cu sternul. [G.-D. claviculei] /<lat. clavicula, fr. clavicule

CLAVÍCULĂ s. f. os din centura scapulară care leagă sternul de omoplat. (<fr. clavicule, lat. clavicula)

CLAVÍCULĂ s.f. Os din centura scapulară care leagă omoplaţii de stern. [< fr. clavicule, cf. lat. clavicula].