CLÍNCHET, clinchete, s.n. Sunet produs de clopoţei sau de zurgălăi. ♦ Zgomot produs de vibrarea sau de ciocnirea unor obiecte de metal sau de sticlă. – Clinc + suf. -et.

clínchet s. n., pl. clínchete

CLÍNCHET ~e n. Sunet caracteristic produs de zurgălăi sau de ciocnirea unor obiecte de sticlă. /Din clinc + suf. ~et

clínchet (-te), s.n. – Sunet produs de clopoţei. Creaţie expresivă, cf. germ. klingen, fr. cliqueter. – Der. clincheta, vb. (a suna), formaţie modernă, care un apare încă în dicţionare (cf. Arghezi: în vocea lui clinchetă zale; clinchenit, s.n. (zornăit), formaţie de asemenea modernă, datorată unei confuzii cu zăngănit (cf. Cezar Petrescu: un clinchenit de lanţ).