CLÍNIC, -Ă, clinici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Aşezământ spitalicesc sau secţie într-un spital în care viitorii medici îţi fac practica la patul bolnavilor, sub îndrumarea profesorilor. 2. S.f. Disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor; totalitatea cunoştinţelor teoretice şi practice obţinute prin observarea directă a bolnavilor. 3. Adj. Care aparţine unei clinici (1), care se face într-o clinică, specific unei clinici. – Din fr. clinique.

clínic adj. m., pl. clínici; f. sg. clínică, pl. clínice

CLÍNI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de clinică; propriu clinicii. /<fr. clinique

CLÍNIC, -Ă I. adj. făcut în clinică, la patul bolnavilor. II. s. f. (secţie a unui) spital pentru cercetări ştiinţifice sau pentru învăţământul practic al studenţilor. ♢ instituţie medicală unde un anumit medic specialist acordă asistenţă sau tratament bolnavilor. (<fr. clinique, lat. clinicus, gr. klinikos)

CLÍNIC, -Ă adj. Făcut în clinică, de clinică. [< fr. clinique, cf. gr. kline – pat].