CLÍSĂ, clise, s.f. 1. Pământ argilos îmbibat cu apă, cu care formează o pastă cleioasă; p. gener. argilă. 2. (Reg.) Pâine nedospită sau necoaptă bine; aliment cleios, fără gust. 3. (Reg.) (Bucată de) slănină. – Din bg. klisa.

CLIŞÁ, clişez, vb. I. Tranz. (Rar) A executa un clişeu (1) în vederea reproducerii lui tipografice. – Din fr. clicher.

CLÍSĂ s. v. slănină.

CLÍSĂ s. v. argilă.

clísă s. f., g.-d. art. clísei; pl. clíse

clişá vb., ind. prez. 1 sg. clişéz, 3 sg. şi pl. clişeáză, 1 pl. clişăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. clişéze; ger. clişând

CLÍS//Ă ~e f. Pământ argilos îmbibat cu apă, împreună cu care formează o pastă cleioasă. /<bulg. klisa

CLIŞÁ vb. intr. a face un clişeu pentru stereotipie. (<fr. clicher)

CLIŞÁ vb. I. intr. A face un clişeu pentru stereotipie. [P.i. -şez, 3,6 -şează, ger. -şând. / < fr. clicher].

clísă (-se), s.f. – 1. Lut, argilă. – 2. Noroi, mîl. – 3. (Trans.) Slănină. Bg. klisa (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Skok 65). – Der. clisos, adj. (noroios; lipicios, vîscos).