CLÓCOT, clocote, s.n. 1. Mişcare zgomotoasă pe care o face un lichid când fierbe. ♦ P. gener. Mişcare zgomotoasă produsă de o masă de lichid. 2. Fig. Zbucium, agitaţie (zgomotoasă), frământare (sufletească, socială). [Var.: (pop.) cólcot s.n.] – Din sl. klokotŭ.

CLÓCOT s. 1. clocotire, fierbere, fiert, (rar) colcă-ială, fiertură. (~ul apei puse la foc.) 2. v. agitaţie.

clócot s. n., pl. clócote

CLÓCOT ~e n 1) Mişcare zgomotoasă a lichidelor provocată de fierbere. ♢ A da în ~ a începe să fiarbă. 2) Agitaţie zgomotoasă a mărilor, a râurilor, provocată de anumite fenomene naturale (vânt, furtună); vuiet. /<sl. klokotu