CLOCOTÍCI, clocotici, s.m. Nume dat mai multor specii de plante semiparazite, cu frunzele dinţate şi cu flori mici, de obicei galbene (Rhinanthus). – Cf. scr. k l o k o c i k a.

CLOCOTÍCI s. (BOT.) 1. (Rhinanthus alpmus) (reg.) sunătoare. 2. (Staphylea pinnata) clocotiş, (reg.) locotiţă, nucuşoară, coaiele-popii (pl.).

clocotíci s. m., pl. clocotíci

clocotíci s.m. (reg.) 1. bucată de flanelă cu care ţăranii îşi învălesc piciorul până la genunchi. 2. arbust cu flori alburii; locotiţă, nucuşoară, vonicer, lemn-câinesc, salbă-moale. 3. plantă cu flori galbene şi cu pete albăstrii; sunătoare. 4. măcriş de câmp; glojan, corleş, clococean.