CLONŢ, clonţuri, s.n. (Pop.) Cioc; plisc. ♦ Fig. Bărbie. ♦ Fig. (Fam., peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). – Cf. bg. k l j u n e c.

CLONŢ s. v. cioc.

CLONŢ s. v. gură.

clonţ s. n., pl. clónţuri

CLONŢ ~uri n. pop. v. CLANŢ. ♢ A-şi ţine ~ul a-şi închide gura; a tăcea. /<bulg. kljunec

clonţ, clónţuri, s.n. (pop.) 1. cioc, plisc, clobanţ, flisc, pipură. 2. gură, fleoancă, fleură, bot. 3. dinte. 4. stană de piatră ascuţită; bruş. 5. inima seminţei; germene. 6. cocoşul puştii.