CLOR s.n. Element chimic gazos de culoare galbenă-verzuie, cu miros înţepător, sufocant, toxic, cu proprietăţi decolorante şi dezinfectante, care are numeroase întrebuinţări în industrie. – Din fr. chlore.

clor s. n.; simb. Cl

CLOR n. Gaz de culoare galbenă-verzuie, cu miros înţepător, sufocant şi foarte toxic, folosit în industria chimică şi ca decolorant sau dezinfectant. /<fr. chlore

CLOR¹ s. n. element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înţepător, sufocant, toxic, decolorant şi dezinfectant. (<fr. chlore)

CLOR²(O)- elem. „verde“, „clor, clorură“. (<fr. chlor/o/-, cf. gr. khloros)

CLOR s.n. Element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înecăcios, foarte toxic, folosit ca decolorant şi dezinfectant. [< fr. chlore, cf. gr. chloros – verzui].