COÁPSĂ, coapse, s.f. (La oameni) Parte a piciorului cuprinsă între şold şi genunchi. ♦ (La animale) Partea superioară a membrelor posterioare, cuprinsă între crupă şi gambă. – Lat. coxa.

COÁPSĂ s. (ANAT.) 1. coxă, (~ a omului.) 2. (înv. şi reg.) arm, (reg.) copan, moişte, ţâmp, (Ban.) chiciu. (~ de animal.) 3. v. but. 4. (impr.) pulpă. (Avea ~ele foarte dezvoltate.)

coápsă s. f., g.-d. art. coápsei; pl. coápse

COÁPS//Ă ~e f. 1) (la oameni) Parte a piciorului cuprinsă între şold şi genunchi. 2) (la animale) Parte superioară a membrelor posterioare, cuprinsă între crupă şi gambă. [G.-D. coapsei; Sil. coap-să] /<lat. coxa

coápsă (-se), s.f. – 1. Parte a picioarului cuprinsă între şold şi genunchi. – 2. Coastă, versant. – Mr. coapsă. Lat. coxa (Diez, I, 171; Puşcariu 386; Candrea-Dens., 378; REW 2292; DAR); cf. vegl. copsa, alb. kofšë (Meyer 193; Philippide); it. coscia (‹ lat. *coxea), prov. cueisa, cat. cuxa, sp. cuja. Cuvînt uzual (ALR, I, 56); în sec. XV, coafsă. Din rom. sb. kopsa (Candrea, Elemente, 407; Rosetti-Graur, BL, III, 66). Rezultatul rom. x › ps nu este clar, nici general; cf. frasin, toapsec, măsea, lăsa. Explicat tradiţional cu mică probabilitate, prin poziţia posttonică; o nouă explicaţie, bazată pe „reacţia la tendinţa de asimilare“, nu pare mai sigură (Graur-Rosetti, BL, III, 65; Rosetti, I, 82-4).