COÁRBĂ, coarbe, s.f. Unealtă de găurit, formată dintr-o tijă cotită de metal prevăzută la un capăt cu un dispozitiv de prindere a burghiului, iar la celălalt cu un buton de apăsare. – Din ucr. korba.

COÁRBĂ s. (TEHN.) 1. (reg.) curbină, sucală. (~ a dulgherului.) 2. (reg.) colătău, mănunchi, mănuşă. (~ la sucala de depănat.)

coárbă s. f., g.-d. art. coárbei; pl. coárbe

COÁRB//Ă ~e f. Unealtă manuală cu ajutorul căreia se pune în mişcare de rotaţie un sfredel. [Sil. coar-bă] /<ucr. korba

coárbă (-be), s.f. – 1. Unealtă de găurit, burghiu. – 2. Mîner, manivelă. Rut. korba, din. germ. Kurbe, fr. courbe (Scriban, Arhiva, XXV, 133; DAR), explicaţie care se potriveşte uzului său exclusiv mold. Puţin probabilă der. directă din lat. curva, propusă de Iordan, BF, VI, 181, sau din germ. Kurbel (Candrea).