COCHÉT, -Ă, cocheţi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care caută să placă (unei persoane de sex opus) mai ales printr-o îmbrăcăminte îngrijită, căutată, printr-o comportare atrăgătoare; (despre manifestările oamenilor) care exprimă, trădează cochetărie. 2. (Despre obiecte) Drăgălaş, graţios, elegant, agreabil, plăcut. Interior cochet. – Din fr. coquet.

COCHÉT adj. v. gătit.

cochét adj. m., pl. cochéţi; f. sg. cochétă, pl. cochéte

COCHÉ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre persoane) Care cochetează; preocupat de ideea de a plăcea unei persoane de sex opus. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă eleganţă; cu purtare plăcută. Gest ~. Zâmbet ~. 3) (despre obiecte) Care se caracterizează prin eleganţă; cu aspectul plăcut. Mobilier ~. Interior ~. Vilă ~tă. /<fr. coquet

COCHÉT, -Ă adj. 1. care foloseşte tot felul de mijloace pentru a plăcea, a seduce; îmbrăcat cu gust, elegant, care doreşte să placă, să fie admirat. 2. (despre lucruri) drăguţ, îngrijit, graţios. (<fr. coquet)

COCHÉT, -Ă adj., s.m. şi f. 1. (Persoană, mai ales femeie) care foloseşte tot felul de mijloace pentru a plăcea, pentru a seduce; (persoană) îmbrăcată cu gust, elegantă, cu purtări îngrijite, care doreşte să placă, să fie admirată. 2. (Despre lucruri) Drăguţ, îngrijit, elegant, graţios. [< fr. coquet].

cochét (-tă), adj. – Care caută să placă printr-un aspect îngrijit, căutat. Fr. coquet. – Der. cocheta, vb.; cochetărie, s.f., din fr.