COCHETÁ, cochetez, vb. I. Intranz. A căuta să placă, să atragă atenţia, interesul, simpatia unei persoane (de sex opus) printr-un mod de comportare atrăgător; a schimba cu cineva vorbe curtenitoare. – Din fr. coqueter.

COCHETÁ vb. v. flirta.

cochetá vb., ind. prez. 1 sg. cochetéz, 3 sg. şi pl. cocheteáză

A COCHET//Á ~éz intranz. A fi cochet; a face cochetării. /<fr. coqueter

COCHETÁ vb. I. intr. (Fam.) A încerca, a căuta să fie pe placul unei persoane de sex opus. ♦ (Fig.) A încerca sau a arăta relaţii de prietenie sau de alianţă cu cineva; a flirta. [< fr. coqueter].

COCHETÁ vb. intr. 1. a căuta să fie pe placul unei persoane de sex opus. 2. (fig.) a arăta relaţii de prietenie cu cineva; a flirta. (<fr. coqueter)