COCHÍLIE, cochilii, s.f. 1. Înveliş calcaros sau silicios al unor moluşte, foraminifere etc. 2. Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de maşini, a lingourilor etc. [Var.: cochílă s.f.] – Din fr. coquille.

COCHÍLIE s. 1. (ZOOL.) scoică, valvă. (Un şirag din ~ii.) 2. v. cochilă.

cochílie s. f. (sil. -li-e), art. cochília (sil. -li-a), g.-d. art. cochíliei; pl. cochílii, art. cochíliile (sil. -li-i-)

COCHÍLI//E ~i f. 1) Înveliş protector calcaros al unor specii de nevertebrate. 2) Formă de metal folosită la turnarea pieselor din aliaje. [Art. cochilia; G.-D. cochiliei; Sil. -li-e] /<fr. coquille

COCHILÍE s.f. 1. Înveliş calcaros compus din una sau două valve, care constituie scheletul unor moluşte. 2. Formă metalică în care se toarnă diferite piese de maşini, lingouri etc.; cochilă. [Gen. -iei. / < fr. coquille, cf. lat. conchylium].

COCHÍLIE s. f. 1. înveliş protector calcaros sau silicios, secretat de tegumentele unor animale (moluşte, foraminifere, radiolari). 2. formă metalică la turnarea pieselor, a lingourilor etc. (<fr. coquille)