COCLÉŢ, cocleţe, s.n. Pane a iţelor războiului de ţesut prin care se trec firele de urzeală. – Et. nec.

COCLÉŢ s. 1. (TEHN.) (reg.) ostreţ. (~ la războiul de ţesut.) 2. (TEHN.; la pl.) plasa iţelor, (reg.) ostreţe (pl.). (~i la războiul de ţesut.) 3. (CONSTR.) (reg.) scaun. (~ la căpriorii unor case.)

cocléţ s. n. /s. m. (sil. -cleţ), pl. n. cocléţe/m. cocléţi

COCLÉŢ ~e n. 1) Fiecare dintre firele iţei cu un ochi la mijloc prin care trece firul de urzeală. 2) Ochiul de pe acest fir. /Orig. nec.

coclét, cocléţi şi cocléte, s.n. şi m. (reg.) 1. ochi de iţă la războiul de ţesut. 2. fir apucat greşit prin iţe; coclete. 3. ochi la împletitura unui ciorap. 4. ivăr, mânerul de la încuietoarea uşii; coclanţă. 5. (fig.) motiv de ceartă, pricină, chichiţă.