CODẤRLĂ, codârle, s.f. 1. Partea dinapoi, mobilă, a unui car sau a unei căruţe, în care se pune de obicei nutreţ pentru animalele de tracţiune. 2. Fig. (Fam.) Partea de la coadă a unei cete, a unui stol de păsări etc. [Var.: (reg.) codírlă s.f.] – Coadă + suf. -ârlă.

CODÂRLĂ s. v. coadă.

CODÂRLĂ s. fund, (pop.) înfundătoare, scărilă, targă, (reg.) scărigă, (Mold. şi Bucov.) chelnă, (Transilv. şi Ban.) şireglă, (Olt. şi Munt.) şuşlete. (~ la car, căruţă ori sanie.)

codârlă/codírlă s. f., g.-d. art. codârlei/codírlei; pl. codârle/codírle

codârlă/codírlă s. f., g.-d. art. codârlei/codírlei; pl. codârle/codírle

CODÂRL//Ă ~e f. Partea din spate, mobilă, a coşului unei căruţe sau a unui car. /coadă + suf. ~ârlă