CODOBÁTURĂ, codobaturi, s.f. Pasăre migratoare mică, cenuşie, cu coada lungă, în veşnică mişcare, care trăieşte pe lângă ape; prundar, prundaş (Motacilla alba). – Lat. *codabattula.

CODOBÁTURĂ s. (ORNIT.) 1. (Motacilla) prundar, prundaş, (reg.) bâţâitoare, codalbă, codobâţă, frişcă, obrăznicătură, păstorel, păstoriţă, prundurel, sfredeluş, văcăriţă, coadă-făloasă, jumătate-de-pasăre, ochiul-boului, pasăre-ţigă-nească, rândunica-Domnului, (prin Transilv. şi Maram.) slujnica-cucului. 2. codobatură sură (Motacilla cinerea) = (Ban.) plişcă.

codobátură s. f., g.-d, art. codobáturii; pl. codobáturi

CODOBÁTUR//Ă ~i f. Pasăre migratoare de talie mică, cu corpul zvelt şi coadă lungă, pe care o mişcă întruna. ~ albă. ~ galbenă. [G.-D. codobaturii] /<lat. codobatulla

codobatúră (-ri), s.f. – Pasăre, prundar (Motacilla). – Mr. coadăbătură, cutrubatură, megl. coadărăbătură. Lat. pop. *codabattula (Pascu, I, 50; Candrea-Dens., 150; REW 1774; DAR). Este sigur că această compunere este anterioară rom., nu numai datorită consonanţei dialectelor, ci şi calabr. codiváttula. În general, celelalte limbi au preferat comp. inversă (it. batticoda, vicent. batikoa, flor. battikova, prov. bateco) sau bazată pe alte elemente. Pentru numeroasele forme romanice ale numelui păsării cf. Erich Poppe, ZRPh., LVI, 392-404 şI V. Garcia de Diego, RFE, 1931, 7.