COLÍNĂ¹, coline, s.f. Formă de relief mai mică decât dealul; colnic, deluşor. – Din fr. colline.

COLÍNĂ², coline, s.f. Amină care face parte din complexul vitaminei B, utilizată în tratamentul afecţiunilor hepatice. – Din fr. choline.

COLÍNĂ s. (GEOGR.) deluşor, (pop.) colnic, (reg.) grui.

colínă (deluşor, amină) s. f., g.-d. art. colínei; pl. colíne

COLÍN//Ă ~e f. Ridicătură mică de teren de formă alungită şi cu pante line, mai mică decât dealul; colnic. /<fr. colline

COLÍNĂ¹ s.f. (Geol.) Formă de relief mai mică decât dealul. [< fr. colline].

COLÍNĂ² s.f. (Chim.) Corp azotat care intră în compoziţia materiei vii, având rol protector al celulei hepatice şi ai cărui derivaţi (acetilcolina) au o mare importanţă în funcţionarea sistemului nervos. [< fr. choline].

COLÍNĂ¹ s. f. formă de relief, mai mică decât dealul, rotunjită. (<fr. colline, lat. collina)

COLÍNĂ² s. f. amină din compoziţia materiei vii ai cărei derivaţi (acetilcolina etc.) au un rol important în organism. (<fr. choline)