COLINDÁ, colínd, vb. I. Intranz. 1. A umbla în seara de Crăciun sau de Anul Nou, din casă în casă, cântând colinde. 2. A umbla de colo până colo, dintr-un loc în altul. ♦ Tranz. A străbate, a cutreiera, a bate un drum. – Din colindă.

COLÍNDĂ, colinde, s.f. Colind (2). – Din sl. kolenda.

COLINDÁ vb. 1. v. cutreiera. 2. a cutreiera, a merge, a străbate, a umbla. (A ~ prin munţi şi văi.) 3. v. călători. 4. a cutreiera, a se plimba, (fam.) a se plimbarisi. (~ prin poieni.) 5. v. hoinări. 6. a cutreiera, a se duce. (~ prin muzee.)

colindá vb., ind. prez. 1 sg. colínd, 3 sg. şi pl. colíndă

colíndă v. colind

COLÍND//Ă ~e f. folc. Cântec tradiţional cântat de cete de copii (flăcăi sau adulţi) pe la casele oamenilor cu prilejul sărbătorilor de Crăciun. /<sl. kolenda

A COLINDÁ colínd 1. intranz. A umbla de la casă la casă în ajunul Crăciunului, cântând colinde. 2. tranz. 1) (persoane) A felicita, în seara din ajunul Crăciunului, cântând colinde. 2) fig. (teritorii, oraşe, ţări etc.) A străbate în lung şi în lat; a cutreiera. /Din colindă