COLNÍC, colnice, s.n. 1. Colină¹. 2. Drum îngust care trece peste un deal sau prin pădure. 3. Loc mic, în pădure, lipsit de arbori; luminiş. – Din bg., scr. kolnik.

COLNÍC s. v. colină, deluşor, luminiş, poiană.

colníc s. n., pl. colníce

COLNÍ//C ~ce n. 1) Ridicătură de teren de formă alungită şi cu pante line, mai mică decât dealul; deal mic; colină. 2) Drum îngust care trece peste un asemenea deal sau printr-o pădure. 3) Teren fără copaci (acoperit cu iarbă şi flori) într-o pădure; poiană; luminiş. /<bulg., sb. kolnic