COLONIZÁ, colonizez, vb. I. Tranz. 1. A transforma în colonie¹ un teritoriu sau o ţară. 2. A popula o ţară sau o regiune cucerită cu oameni aduşi de pe alte teritorii sau din alte ţări. 3. A popula regiuni (slab populate sau depopulate) din propria ţară cu oameni aduşi din alte regiuni. – Din fr. coloniser.

A coloniza ≠ a decoloniza

COLONIZÁ vb. (înv.) a aşeza, a locui. (~ un teritoriu.)

colonizá vb., ind. prez. 1 sg. colonizéz, 3 sg. şi pl. colonizeáză

A COLONIZ//Á ~éz tranz. 1) (teritorii, ţări) A transforma în colonii. 2) (ţări, regiuni cucerite) A popula cu colonişti. 3) (regiuni, ţinuturi slab populate sau depopulate) A popula cu oameni din alte regiuni sau ţinuturi. /<fr. coloniser

COLONIZÁ vb. tr. 1. a transforma în colonie un teritoriu, o ţară. 2. a popula cu colonişti (o ţară, un teritoriu cucerit). 3. a popula regiuni din propria ţară cu oameni aduşi din alte regiuni. ♢ a introduce o specie de vânat într-un teren în care nu a existat. (<fr. coloniser)

COLONIZÁ vb. I. tr. 1. A popula cu colonişti (o ţară, un teritoriu cucerit). 2. A popula regiuni (slab populate) din propria ţară cu oameni aduşi din alte regiuni. [< fr. coloniser].