COLÓS, coloşi, s.m. 1. Statuie de o mărime extraordinară; p. ext. obiect de proporţii foarte mari. 2. Om, animal de mărime şi cu putere neobişnuite. [Pl. şi: (n.) colosuri] – Din fr. colosse, lat. colossus.

Colos ≠ liliputan, pitic

COLÓS s. 1. v. uriaş. 2. arătare, matahală, namilă, uriaş, (pop.) măgăoaie, (reg.) nămetenie, nătărală, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mamiţă, (Olt.) sodom, (fam.) huidumă. (Un ~ cât toate zilele.) 3. (fig.) mamut, mastodont. (Un ~ industrial.)

colós s. m./s. n., pl. m. colóşi/n. colósuri

COLÓ//S ~şi m. 1) Statuie de proporţii enorme. ~sul din Rhodos. 2) Obiect sau fiinţă de mărime neobişnuită. 3) fig. Persoană dotată cu capacităţi neobişnuite. ~ al literaturii. /<fr. colosse, lat. colossus

COLÓS s. m. 1. statuie de o mărime şi de o măreţie uimitoare. 2. (fig.) om, fiinţă (sau obiect) de proporţii uriaşe. (<fr. colose, lat. colossus, gr. kolossos)

COLÓS s.m. 1. Statuie de o mărime şi de o măreţie uimitoare. 2. (Fig.) Om de o statură şi de o putere neobişnuită; uriaş; (p.ext.) fiinţă (sau obiect) de proporţii uriaşe. [Pl. -oşi, (s.n.) -osuri. / < lat. colossus].