COMÁRNIC, comarnice, s.n. 1. Colibă mică în care locuiesc ciobanii la stână; umbrar pentru ciobani. 2. Adăpost la stână care serveşte la păstrarea şi la uscarea caşului. 3. Poliţă, scândură sau leasă de nuiele pe care se pune caşul la uscat. – Din bg. komarnik.

COMÁRNIC s. (reg.) celar, pătul. (~ unde se păstrează caşul, la stână.)

COMÁRNIC s. v. leasă.

comárnic s. n., pl. comárnice

COMÁRNI//C ~ce n. 1) Construcţie primitivă în care locuiesc ciobanii la stână. 2) Poliţă la stână pe care se pune caşul la uscat. /<bulg. komarnik