COMBATÍV, -Ă, combativi, -e, adj. Care luptă cu dârzenie şi cu perseverenţă pentru susţinerea unui punct de vedere, a unei idei, a unei concepţii. – Din fr. combatif.

COMBATÍV adj. critic, polemic. (Ton ~.)

combatív adj. m., pl. combatívi; f. sg. combatívă, pl. combatíve

COMBATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care luptă cu dârzenie şi cu perseverenţă; caracterizat prin luptă activă şi dârză. Poezie ~ă. /<fr. combatif

COMBATÍV, -Ă adj. dârz, perseverent în luptă, în susţi-nerea unui punct de vedere, a unei idei etc. (

COMBATÍV, -Ă adj. Dârz, perseverent în luptă, în susţinerea unui punct de vedere, a unei idei etc. [Cf. it. combativo, fr. combatif].