COMÉRŢ, (rar) comerţuri, s.n. Schimb de produse prin cumpărarea şi vânzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia mărfurilor. – Din fr. commerce, lat. commercium.

COMÉRŢ s. negoţ, negustorie, (rar) prăvălie, (înv. şi reg.) sfârnărie, (turcism înv.) pazarlâc. (Se ocupa cu ~ul.)

comérţ s. n., pl. comérţuri

COMÉRŢ ~uri n. 1) Activitate economică de valorificare a mărfurilor prin procesul de vînzare-cumpărare; negoţ. 2) Ramură a economiei naţionale în care se realizează circulaţia mărfurilor. /<fr. commerce, lat. commercium

COMÉRŢ s. n. schimb de produse prin vânzare – cumpărare; ramură a economiei în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia mărfurilor. o cameră de ~ = asociaţie legal constituită în vederea promovării schimburilor comerciale; ~ electronic = comerţ făcut prin Internet. (<fr. commerce, lat. commercium, it. commercio)

(comert) bun identificat a fi un produs exclusiv al unei anumite firme (fabrici)

(comert) bun identificat a fi un produs exclusiv al unei anumite firme (fabrici)(engl.brand)

COMÉRŢ s.n. Schimb de produse prin vânzare şi cumpărare. [Pl. -ţuri. / < lat. commercium, cf. fr. commerce, it. commercio].