CÓMIC, -Ă, comici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care aparţine comediei¹, de comedie, relativ la comedie. ♦ Care provoacă râsul; hazliu, ridicol. 2. S.m. Actor care interpretează roluri de comedie¹. 3. S .n. Categorie estetică în a cărei sferă intră actele, situaţiile sau personajele din viaţă sau din artă care provoacă râsul; ceea ce constituie temeiul ridicolului; parte hazlie, element sau efect comic, notă ridicolă pe care o reprezintă ceva sau cineva. – Din fr. comique, lat. comicus.

Comic ≠ tragic

CÓMIC adj., s. 1. adj. v. amuzant. 2. adj. caraghios, hazliu. (Ce ~ chestie!) 3. adj. v. ridicol. 4. s. v. co-median.

cómic adj. m., (actor) s. m., pl. cómici; f. sg. cómică, pl. cómice

cómic (categorie estetică) s. n.

CÓMI//C³ ~ci m. 1) Actor de comedie. 2) Autor de comedii. /<fr. comique, lat. comicus

CÓMI//C² ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de comedie; propriu comediei. Stil ~. Piesă ~că. 2) Care provoacă râsul; plin de haz; hazliu; nostim; amuzant. Situaţie ~că. Faţă ~că. Gând ~. /<fr. comique, lat. comicus

CÓMIC¹ n. 1) Categorie estetică care include în sfera sa motivele şi situaţiile care provoacă râsul. 2) Factor care provoacă râsul. /<fr. comique, lat. comicus

CÓMIC, -Ă I. adj. 1. propriu comediei, referitor la comedie. 2. care stârneşte râsul; hazliu, vesel, ridicol. II. s. n. categorie estetică, ceea ce provoacă râsul într-o operă dramatică. III. s. m. actor care interpretează roluri de comedie. (<fr. comique, lat. comicus, gr. komikos)

CÓMIC, -Ă adj. 1. Propriu comediei, privitor la comedie. 2. Care stârneşte râsul; hazliu, vesel, ridicol. // s.n. Genul comediei; ceea ce provoacă râsul într-o operă dramatică. // s.m. Actor care joacă roluri în comedii. [Cf. fr. comique, it. comico, lat. comicus].