COMISÁR, comisari, s.m. 1. (În vechea organizare administrativă a ţării) Ofiţer de poliţie, şef al unui comisariat de poliţie. 2. (În sintagma) Comisar militar = comandant al unui comisariat militar. 3. (În U.R.S.S., până în anul 1946; în sintagma) Comisar al poporului = membru al guvernului sovietic. 4. Persoană însărcinată de o autoritate superioară cu mandate speciale; mandatar. – Din fr. commissaire, (3) rus. komissar.

comisár s. m., pl. comisári

COMISÁR ~i m. 1) Persoană învestită de către o autoritate superioară cu împuterniciri speciale. 2) Şeful unui comisariat de poliţie. /<fr. commissaire, rus. komissar

COMISÁR s. m. 1. ofiţer de poliţie, şef al unui comisariat sau al unui birou de poliţie. 2. delegat, împuternicit (într-o funcţie, într-un rang). ** reprezentant diplomatic cu rang de ambasator. ** membru al unei comisii internaţionale cu caracter tehnic. 3. (în fosta U.R.S.S., până în 1946) persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice; membru al guvernului. 4. comandant al unui comisariat militar. (<fr. commissaire, 3. rus. komissar)

COMISÁR¹ s.m. 1. Ofiţer de poliţie, şef al unui comisariat sau al unui birou de poliţie. 2. Delegat, împuternicit (într-o funcţie, într-un rang etc.). [Cf. fr. commissaire, it. commissario, lat.med. commissarius].

COMISÁR² s.m. 1. (În fosta U.R.S.S.; în trecut) Persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice de răspundere ori a unor sarcini administrative sau economice corespunzătoare funcţiilor unui ministru. 2. Comandant al unui comisariat militar. [< rus. komissar].