COMÓD, -Ă, comozi, -de, adj. 1. De care te poţi folosi uşor şi cu plăcere; lesnicios, plăcut, confortabil. ♦ Tihnit, liniştit. 2. (Peior.; despre oameni) Care nu vrea să facă eforturi; care nu înţelege să iasă din obiceiurile lui, din ritmul lui tihnit, obişnuit de viaţă; p. ext. leneş, indolent. – Din fr. commode, lat. commodus.

Comod ≠ incomod, necomod, neîndemânatic, neîndemânos

COMÓD adj., adv. 1. adj. confortabil, (reg.) îndemânos, (Mold.) îndemânatic. (Un fotoliu ~.) 2. adv. bine, confortabil, (Munt.) tabla-başa. (Te rog să te aşezi ~ în fotoliu.) 3. adj. v. lesnicios. 4. adj. lesnicios, practic. (O soluţie ~.) 5. adv. v. lesne. 6. adv. îndemână, lesne, uşor. (Îi e mai ~ să spună că nu poate!) 7. adj. liniştit, tihnit, uşor. (O viaţă ~.) 8. adj. v. lejer.

comód adj. m., pl. comózi; f. sg. comódă, pl. comóde

COMÓ//D ~dă (~zi, ~de) şi adverbial 1) Care poate fi folosit sau mânuit cu uşurinţă; potrivit la utilizare; practic. 2) (despre persoane) Care nu este în stare sau evită să facă eforturi; indolent. /<fr. commode, lat. com-modus

COMÓD, -Ă adj. 1. uşor de întrebuinţat; plăcut, confortabil. ♢ liniştit, tihnit. 2. (peior.; despre oameni) care nu vrea să facă eforturi; leneş, indolent. (<fr. commode, lat. commodus)

COMÓD, -Ă adj. 1. Uşor de întrebuinţat; plăcut, confortabil. ♦ Liniştit, tihnit. 2. (Peior.; despre oameni) Care nu vrea să facă eforturi; leneş, indolent. [< fr. commode].