COMPÁS, compasuri, s.n. 1. Instrument de măsură şi de trasare a cercurilor sau a arcelor de cerc, formate din două braţe articulate, prevăzute la capete cu un vârf şi cu un dispozitiv de desenat (creion, trăgător, cretă etc.). 2. (Rar) Busolă. ♢ Expr. (Fam.) A-şi pierde compasul = a se încurca, a se zăpăci. – Din fr. compas.

COMPÁS s. 1. (TEHN.) circumferenţiar. (~ pentru trasat cercuri.) 2. (TEHN.) (reg.) capră, cercălâu, pas, pasnic, păşari, ţărcălan, (Transilv.) ţărcălău. (~ al dulgherului.) 3. compas forestier v. clupă. 4. compas giroscopic v. girodirecţional. 5. v. bu-solă.

compás s. n., pl. compásuri

COMPÁS ~uri n. 1) Instrument pentru trasarea cercurilor regulate de diferite mărimi sau pentru măsurarea distanţelor pe desene. ~ de desen. ~ proporţional. 2) Instrument de orientare, format dintr-o cutie cu un cadran, în mijlocul căruia se află un ac magnetic, care indică direcţia nord-sud; busolă. /<fr. compas, germ. Kompass

COMPÁS s. n. 1. instrument din două braţe articulare, cu care se trasează linii curbe şi se măsoară arcele de cerc. 2. instrument de navigaţie la bordul (aero)navelor pentru materializarea direcţiei de referinţă nord-sud şi pentru determinarea direcţiei de deplasare. ♢ busolă marină. 3. ~ giroscopic = girodirecţional. (<fr. compas, germ. Kompass)

COMPÁS s.n. 1. Instrument cu care se trasează linii curbe şi cu care se fac măsurători de distanţe. 2. Busolă. ♢ Cap compas = drum urmat de o navă sau de o aeronavă după busolă. [Pl. -suri, -se. / < fr. compas, it. compasso].