COMPETÉNT, -Ă, competenţi, -te, adj. 1. Care este bine informat într-un anumit domeniu; care este capabil, care este în măsură să judece un anumit lucru. 2. Care are atribuţia, căderea, autoritatea legală să facă ceva; îndreptăţit. [Var.: (înv.) competínte adj.] – Din fr. compétent.

Competent ≠ incompetent, necompetent

COMPETÉNT adj. 1. bun, capabil, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. şi pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mândru, practic, practicos, practisit, putincios. (Un inginer ~.) 2. v. avizat. 3. v. chemat. 4. v. au-torizat.

competént adj. m., pl. competénţi; f. sg. competéntă, pl. competénte

COMPETÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care dispune de informaţie vastă; cu cunoştinţe profunde. 2) Care poate să se ocupe de o anumită problemă; în drept să studieze o afacere. Autoritate ~tă. Judecată ~tă. /<fr. compétent

COMPETÉNT, -Ă adj. 1. care este bine informat într-un domeniu; capabil, priceput. 2. care are căderea, autoritatea legală de a efectua ceva. (<fr. compétent, lat. competens)

COMPETÉNT, -Ă adj. 1. Care este bine informat, cu o părere bazată pe cunoaşterea lucrurilor; priceput. 2. Care are căderea, autoritatea legală de a face ceva. [Var. competinte adj.invar. / < fr. compétent, cf. lat. competens].