COMPETÍŢIE, competiţii, s.f. Concurs, întrecere. – Din fr. compétition.

COMPETÍŢIE s. 1. v. concurs. 2. v. gală.

competíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. competíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. competíţiei; pl. competíţii, art. competíţiile (sil. -ţi-i-)

COMPETÍŢI//E ~i f. 1) Luptă între două sau mai multe persoane sau state, organizaţii, care urmăresc acelaşi avantaj sau acelaşi rezultat; concurs; concurenţă; întrecere. 2) Reuniune constând din lupta pentru întâietate în una sau în mai multe probe sportive; întrecere sportivă; concurs. [Art. competiţia; G.-D. competiţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. compétition

COMPETÍŢIE s.f. Concurs, întrecere (cu caracter sportiv). [Gen. -iei, var. competiţiune s.f. / cf. fr. compétition, it. competizione, lat. competitio].

COMPETÍŢIE s. f. concurs, întrecere (sportivă). (<fr. compétition, lat. competitio)