COMPLICÁŢIE, complicaţii, s.f. Faptul de a (se) complica; stare complicată, greu de descurcat; încurcătură, lucru care complică. ♦ Stare patologică nouă (agravantă) care apare în cursul evoluţiei unei boli. [Var.: (înv.) complicaţiúne s.f.] – Din fr. complication.

COMPLICÁŢIE s. încâlceală, încurcătură.

complicáţie s. f. (sil. -ţi-e-), art. complicáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. complicáţiei; pl. complicáţii, art. complicáţiile (sil. -ţi-i-)

COMPLICÁŢI//E ~i f. 1) Factor care complică ceva. 2) Agravare a unei boli, prin apariţia de fenomene patologice noi. [Art. complicaţia; G.-D. complicaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. complication

COMPLICÁŢIE s. f. 1. faptul de a (se) complica; stare complicată; încurcătură. 2. agravare a unei boli prin apariţia unor noi stări patologice. (<fr. complication, lat. complicatio)

COMPLICÁŢIE s.f. Complicare; stare complicată; încurcătură. ♦ Agravare a unei boli prin apariţia unor noi stări patologice. [Var. complicaţiune s.f. / cf. fr. complication, lat. complicatio].