COMPLÍCE, complici, -ce, s.m. şi f. Persoană care participă în mod secundar la săvârşirea unei infracţiuni sau, p. ext., care înlesneşte, tolerează, ascunde săvârşirea unei fapte reprobabile. – Din fr. complice.

COMPLÍCE s. (JUR.) copărtaş, părtaş, (înv.) ajutător. (~ la săvârşirea unei infracţiuni.)

complíce s. f., g.-d. art. complícei; pl. complíce

complíce s. m., pl. complíci

COMPLÍCE² adj. invar. Care favorizează săvârşirea unei acţiuni reprobabile. Ton ~. Tăcere ~. Surâs ~. /<fr. complice

COMPLÍC//E¹ ~i m. Persoană care participă sau contribuie la realizarea unei fapte reprobabile; acolit. ~ele asasinului. /<fr. complice

COMPLÍCE s. m. f. cel care înlesneşte sau ajută la săvârşirea unei fapte; părtaş. (<fr., it. complice)

COMPLÍCE s.m. şi f. Participant la săvârşirea unei infracţiuni. ♦ Cel care înlesneşte sau ascunde o faptă (de obicei penală, reprobabilă) a cuiva. [< fr., it. complice, cf. lat.med. complex].