COMPLIMÉNT, complimente, s.n. 1. Cuvânt de laudă, de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de consideraţie. ♢ Loc. adv. Fără compliment = fără exagerare, fără gândul de a măguli; pe faţă, sincer. 2. (La pl.) Salutări trimise unei persoane prin intermediul cuiva ca expresie a politeţii. 3. Înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; plecăciune. – Din fr. compliment.

COMPLIMÉNT s. 1. flatare, laudă, măgulire. (E sensibil la ~e.) 2. v. reverenţă. 3. (la pl.) salutări (pl.). (Transmite-i ~ din partea mea.)

complimént (cuvânt de măgulire, plecăciune, salut) s. n., pl. compliménte

COMPLIMÉNT ~e n. 1) Cuvânt de laudă, de respect, de măgulire la adresa cuiva. A face un ~. 2) la pl. Urări de bine comunicate unei persoane prin cineva. A transmite ~e. ♢ Fără ~ fără intenţia de a măguli pe cineva. /<fr. compliment

COMPLIMÉNT s. n. 1. cuvânt de laudă, de respect adresat cuiva; măgulire, adulare; amabilitate. 2. (pl.) salutări transmise prin intermediul cuiva. 3. înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; reverenţă. (<fr. compliment)

COMPLIMÉNT s.n. 1. Cuvânt (exagerat) de laudă, de măgulire sau de linguşire adresat cuiva; măgulire, adulare; amabilitate. 2. (la pl.) Salutări trimise prin intermediul cuiva. 3. Înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; plecăciune, reverenţă. [Pl. -te. / < fr. compliment, it., sp. complimento].