COMPONÉNŢĂ, componenţe, s.f. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziţie, alcătuire. – Compon[ent] + suf. -enţă (după absent-absenţă).

COMPONÉNŢĂ s. alcătuire, compoziţie, structură. (Comisia are următoarea ~ ...)

COMPONÉNTĂ s. constituent, element. (O ~ a unui ansamblu.)

COMPONÉNTĂ, componente, s.f. – V. component (3) [DEX'98]

componénţă s. f., g.-d. art. componénţei; pl. componénţe

COMPONÉNŢ//Ă ~e f. 1) Modalitate de structurare internă a elementelor componente ale unui întreg; compoziţie. 2) Ansamblu de elemente componente; compoziţie. /com-pon[ent] + suf. ~enţă

componenta a unui sistem hidraulic sau pneomatic, ce are ca rol reglarea debitului

COMPONÉNŢĂ s. f. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziţie, alcătuire. (<compon/ent/ + -enţă)

componenta,impreuna cu bobina de inductie, a unui utilaj de sudura prin curenti de inalta frecventa (CIF )

COMPONÉNŢĂ s.f. Reunire a mai multor elemente într-un întreg; compoziţie, alcătuire. [< component]