COMUNICÁŢIE, comunicaţii, s.f. 1. Mijloc de comunicare între puncte diferite; legătură, contact. 2. Sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicaţiei. 3. (În sintagma) Comunicaţii de masă = totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare a informaţiilor (poştă, telegraf, telefon, radio, televiziune, cinema, publicaţii etc.). [Var.: (înv.) comunicaţiúne s.f.] – Din fr. communication, lat. communicatio, -onis.

COMUNICÁŢIE s. 1. legătură. (S-a restabilit ~ între cele două oraşe.) 2. comunicaţii de masă v. mass-media.

comunicáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. comunicáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. comunicáţiei; pl. comunicáţii, art. comunicáţiile (sil. -ţi-i-)

COMUNICÁŢI//E ~i f. 1) Mijloc de comunicare între diferite puncte; legătură. Căi de ~. Linie de ~. Mijloace de ~. 2) Sistem tehnic prin care comunică persoanele. 3) Mesaj comunicat prin acest sistem tehnic; anunţ; aviz. [Art. comunicaţia; G.-D. comu-nicaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. communication

COMUNICÁŢIE s. f. 1. mijloc de comunicare între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.) ♢ (pl.) ansamblu de infrastructuri care permite asemenea legături. 2. figură retorică prin care un orator sau autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justeţea unor afirmaţii ori argumente. (<fr. communication, lat. communicatio)

COMUNICÁŢIE s.f. 1. Mijloc de legătură între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.). 2. (Lit.) Figură retorică prin care un orator sau un autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justeţea unor afirmaţii ori argumente. [Gen. -iei, var. comunicaţiune s.f. / cf. fr. communication, lat. communicatio].