COMUNÍSM s.n. 1. Doctrină socială, politică şi economică constituită pe principiul abolirii proprietăţii private şi al instaurării proprietăţii colective. 2. Ideologia, teoria înfăptuirii societăţii comuniste. – Din fr. communisme.

COMUNÍSM s. (POL.) 1. bolşevism. 2. comunism utopic = socialism utopic.

comunísm s. n.

COMUNÍSM n. 1) Teorie care prezice înlocuirea capitalismului printr-o societate fără clase sociale diferenţiate prin proprietate. 2) Formaţie social-economică care se bazează pe proprietate comună asupra mijloacelor de producţie. ♢ ~ primitiv comună primitivă. /<fr. communisme

COMUNÍSM s. n. 1. formaţiune social-economică în dezvoltarea societăţii, caracterizată prin proprietatea de stat asupra tuturor mijloacelor de producţie şi prin regim totalitar de extremă stânga. ♢ ideologia, teoria înfăptuirii orânduirii comuniste a unei false fericiri generale. 2. ~ utopic = ansamblul doctrinelor premarxiste privind o societate întemeiată pe desfiinţarea proprietăţii private şi pe egalitatea socială şi economică. 3. ~ ştiinţific = socialism ştiinţific. (<fr. communisme)

COMUNÍSM s.n. 1. Orânduire social-economică bazată pe proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie, având, potrivit concepţiei marxiste, două faze: una inferioară, socialismul, şi a doua, superioară, comunismul propriu-zis. 2. Ideologia, teoria înfăptuirii orânduirii comuniste. 3. Mişcare politică-revoluţionară care luptă pentru realizarea societăţii comuniste. [< fr. communisme].