CONCENTRÁŢIE, concentraţii, s.f. (Chim.) Grad de saturare, de densitate al unui corp; raport între cantitatea de component dizolvată şi cantitatea de solvent sau de soluţie obţinută. – Din fr. concentration.

CONCENTRÁŢIE s. v. tărie.

concentráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. concentráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. concentráţiei; pl. concentráţii, art. concentráţiile (sil. -ţi-i-)

CONCENTRÁŢI//E ~i f. chim. Raport dintre cantitatea de substanţă dizolvată şi cantitatea de solvent sau de soluţie obişnuită. [Art. concentraţia; G.-D. concentraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. concentration

CONCENTRÁŢIE s.f. Grad de saturare, de densitate al unui corp; raportul care se stabileşte între cantitatea de substanţă dizolvată şi cantitatea de solvent sau de soluţie obţinută. [Gen. -iei, var. concentraţiune s.f. / cf. fr. concentration, it. concentrazione].

CONCENTRÁŢIE s. f. (chim.) grad de saturare, de densitate a unui corp; raport între cantitatea de substanţă dizolvată şi cantitatea de solvent sau de soluţie obţinută. (<fr. concentration)