|
|
concomitenţă. 6 rezultate gasite
CONCOMITÉNŢĂ, concomitenţe, s.f. Simultaneitate a două sau mai multe lucruri; coexistenţă. – Din fr. concomitance.
CONCOMITÉNŢĂ s. 1. coexistenţă, paralelism, simultaneitate, sincronism. (~ desfăşurării unor fenomene.) 2. coexistenţă.
concomiténţă s. f., g.-d. art. concomiténţei
CONCOMITÉNŢ//Ă ~e f. Caracter concomitent; înfăptuire simultană a două sau a mai multor acţiuni; simultaneitate. /<fr. concomitance
CONCOMITÉNŢĂ s. f. coexistenţă, simultaneitate. (<fr. concomitance, lat. concomitantia)
CONCOMITÉNŢĂ s.f. (Rar) Coexistenţă, simultaneitate a două sau mai multe lucruri. [Cf. fr. concomitance].
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
