CONCORDÁ, pers. 3. concórdă, vb. I. Intranz. A fi în acord, a corespunde, a se potrivi. – Din fr. concorder, lat. concordare.

A concorda ≠ a discorda, a distona

CONCORDÁ vb. a corespunde, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (prin Bucov. şi Mold.) a se ştimui, (înv.) a conglăsui, a consuna. (Datele obţinute ~ între ele.)

concordá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. concórdă

A CONCORDÁ pers. 3 concórdă intranz. A fi în concordanţă deplină; a se afla în armonie perfectă; a se potrivi; a se armoniza; a cadra; a se asorta. /<fr. concordér, lat. concordare

CONCORDÁ vb. intr. a fi în acord; a corespunde, a se potrivi. (<fr. concorder, lat. concordare)

CONCORDÁ vb. I. intr. A fi în acord; a corespunde, a se potrivi. [< lat., it. concordare, cf. fr. concorder].